Cununia

în suflet, printre-atîtea noţiuni
sa furişat şi asta, a speranţei
şi arde, împroşcând protuberanţe
precum un soare. Începând de luni

iar marţea ploi aştept ca opţiuni
şi vânt puternic îndoind rafale
când de zenit şi când de coardele vocale
cu care leg o şoaptă de genuni

pe la o miercuri ţes un soare din minuni
pe cerul aşternut covor pe zare
şi care râde, saltă şi treasare
când trece cardinale joncţiuni

şi iar în suflet rup dimensiuni
şi trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-şi ridice nişte trepte
la foişorul plăzmuit încă de luni

şi Sfânta Vineri îşi aduce rugăciuni
să le respire pe-o Golgota la răscruce
spre care ea păcatele îşi duce
mai negre ca carbonul din cărbuni

la uşă bate cineva pe porţiuni
uitasem că-i ajunul învierii
-o sâmbătă de vis şi bijuterii
şi "cineva" sunt bunii noştri nuni

veniţi din noţiuni, furtuni, jenuni
să ţină împlinirilor deşarte
şi ţie şi alesei tale moarte
la cununie coroniţe de goruni...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!