Nu știm cum să fim noi
ne pasă de sufletele noastre
spunem minciuni doar pe jumătate,
în lumea în care onestitatea e un viciu,
faima o virtute.
ne îmbracăm în haine albe
să ne ascundem slăbiciunile,
vorbim mult crezând că avem ceva de spus,
ascultăm puțin
iar atunci când pretindem că ascultăm
ne gândim de fapt la următoarea replică.
nu ne place liniștea,
vrem mereu cineva să ne cânte
să nu ne mai auzim toate gândurile.
am ucis 123 de vise,
mai mult de atât nu putem,
amitirea unui om contează mai mult decât omul în sine.
țintim bine dar nu atingem ținta,
ne tremură picioarele când trebuie să demonstrăm cine suntem cu adevărat,
tragediile eului nu le putem depăși,
cerem ajutor unui Dumnezeu în care nu mai credem
dar sperăm o iertare târzie,
căci nu am știut cum să fim noi înșine...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tragedie
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.