Cuvântul nu-l puteți lua-'napoi
Duc munții în spinare și nu-mi pasă,
Că umerii mi-s slabi și-nsângerați.
Povara de e mare,-s mai frumoasă
Și-n mine, cu păcate, aștept să dați.
Mai fac un pas prin arșiță și câinii
Amușinează-n urma mea, cu jind,
Că le miroase-a sânge miezul pâinii
Și ultimul cultuc eu le întind.
Vă picură din ochi sămânța urii,
Voi, în grădină, cultivați scaieți.
Gândiți, cumva, că-n lutul bătăturii
V-așteaptă un tărâm cu multe vieți?
Cu ortu-n mână, când veți fi la vamă,
De-o fi o judecată de apoi,
Veți amuți, știindu-vă, de teamă
CUVÂNTUL NU-L PUTEȚI LUA-'NAPOI.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre sânge
- poezii despre pâine
- poezii despre munți
- poezii despre lut
- poezii despre frumusețe
- poezii despre frică
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.