Homo politicus

În aste vremuri, totul e pe dos;
Homo politicus vrea doar un os
Şi de afaceri mari nu poa' să-nvârtă,
S-ar mulţumi, ce-i drept şi c-o ciosvârtă.
Homo politicus e-un mincinos,
Dulpicitar, fudul, cu obraz gros.
Cameleon, culoarea îşi preschimbă,-
Dintr-un partid în alt partid se plimbă.
Mânat de-acelaşi interes meschin,
Să-şi umple contul gras, să fie plin,
Migrează iar s-ajungă-n sfatul ţării;
Rechin, ce-adulmecă sângele mării.
El trage precum musca la arat.
Din patru-n patru ani e exaltat.
După alegeri, de-i victorios,
Stă-n parlament, blazat şi somnoros.
Şi doarme patru ierni şi patru veri
Îi scoate-alegătorului albi peri,
De bietul om, confuz şi cam scârbit,
Merge la urne mai aghezmuit.
Pune ştampila doar din datorie,
Văzând că ţara zace-n agonie
Şi crede, cam naiv şi fără minte,
Că el alege ţării preşedinte.
Precum s-a întâmplat întotdeauna,
Cu regele la masă stă minciuna,
În timp ce adevărul e bufon,-
Să-l pui la masă, nu e de bonton.
Din toată tevatura, după lege,
Homo politicus cu-n os se-alege,
În timp ce-alegătorul, dus de gloată,
Din patru-n patru ani e tras pe roată.
De când cu votul uninominal
E mai încrezător şi luat de val,
Murmură rugăciuni şi din rutină,
Pune şi votul lui în urna plină.
Sperând abia într-o schimbare-a vieţii,
Din halca lui se-nfruptă doar isteţii,
Aflaţi în fruntea listelor de vot:
Tata şi fiu, cumnat şi strănepot.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!