Un orologiu vechi...

În turnul din cetate,
Un orologiu vechi,
Orele-n clopot bate
Din limbile perechi.
Când nu bate,-n răstimpuri,
Stă falnic şi semeţ,
Ca zeii din Olimpuri
Priveşte cu dispreţ.
El a văzut pe lume
Vremile ce-au pierit,
Împărţind în fărâme
Timpul nepreţuit.
Regatele apuse
Le-a vestit tacticos
Şi oşti victorioase,
Bătând misterios.
A tras chiar şi a hohot
În miezul nopţii lungi,
Când alergau în tropot
Stafiile prelungi.
Pe la nămiezi, în ceaţă,
Vestit-a deşteptări,
La cei ce în peniţă
Au scris până în zori.
Celor goniţi din urmă,
Alungaţi în exil,
Chiar dacă se zbuciumă,
Le-a fost mereu ostil.
A sunat în miez de zi
Ceasul de osândă
A sărmanilor flămânzi
Ce n-au drept să râdă.
De-o bună vreme bate
Acelor vinovaţi,
Ce-şi spăla din păcate,
Zăcând întemniţaţi.
Într-un târziu de seară,
Mai număra un ceas,
La cei ce se-ntâlniră
Să îşi ia bun rămas.
A fost martor la şoptiri
De iubire-n noapte
Şi la crude complotiri
De mârşave fapte.
Nu-l pizmuiţi, sărmanul!
E antic, desuet...
I-a mai pierit elanul;
Bate tot mai încet.
În limbi se-mpleticeşte
'Nainte sau 'napoi.
De timpuri clopoteşte
Numărând ore noi.
Dar stă în turnul mare
Sub soare, ploaie, nins,
Privind cu resemnare,
Pierit şi parcă-nvins.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!