îmbrăţişând pe cel mai trist dintre străbuni

una dintre mamele mele
cred că bătrâna cea mai nebună
îmi tot apare în vise
poate n-ar fi ea
ci poveştile despre ea
nici măcar nu sunt o invenţie
cum îşi smulge părul din cap
aflând că singurul fiu
plecat la război
atârnă într-o pădure
şi ştii cum e senzaţia aia
că vrei să îl strângi la piept
ca pe un copil
pe cel mai nefericit dintre străbuni
ei bine, trebuie să înveţi
că trista amintire e o pasăre
zboară picurând sânge
pe acoperişul inimii tale
trebuie să continui
să mânuieşti cuţitul care taie pâinea
trebuie să înveţi că bătăile în geam
sunt oameni însetaţi
merg în convoi
după ce le dai apă
se duc în deşertul depărtărilor
ascunzându-şi poveştile sub aripi

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!