Puterea mea stă în condei

Afară-i noapte şi-i târziu;
Îmi iau condeiul, vreau să scriu,
Dar gândurile mi se-abat
Pe firu-n patru despicat.
N-am linişte, nici somn nu nu am,
Lipită stau de-un colţ de geam,
Scrutez în noaptea lungă, grea,-
Poate în zori te-aduce ea.
Târziu, pun mâna pe condei
Tot iscodind veun nou temei.
Vorbele-mi vin cu greu şi pier,
Îmi arunc ochii către cer
Şi-o muză mă sărută blând,
Trimiţând gânduri după gând
Şi nu-mi mai pasă nici de zei,
Puterea mea stă în condei!
Când vorbele se năpustesc
Le iau la rând, le iscodesc,
Într-un catren le-adun, în snop,
Chiar de vreun vers rămâne şchiop.
Şi-adun catren după catren
În manuscrisul meu peren,
Cântând iubirea-n poezii,
Din asfinţit în zori de zi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!