La balamuc

La balamuc e-o faună pestriţă
E lumea la o scară mult mai mică
Şi-acolo-s premianţi dar şi oftică
Intrigi şi drame, aur şi pojghiţă.

Doctori nebuni se-ntrec cu pacienţii
Şi fiecare crede că-i normal
Totu-i rutină şi-un respect formal
Şi foarte rar uzăm de intervenţii.

Sunt în salonul patru cu celebri
Pitagora, Aristotel şi Dante
Alighieri, altfel mare fante,
Şi încă doi, nu-i zic, sunt cam funebri...

La masă vin de la saloane bune
Un Topârceanu, cum îl ştiţi, glumeţ,
Şi Sadoveanu, comunist isteţ
Apoi Vadim, chitit să se răzbune.

Nu apucăm încă de farfurie
Că ne trezim cu Pavarotti-n trio
Spărgând timpane cu "O sole mio"
Stârnind ovaţii dar şi o furie...

Când se calmează totul, vine Naşul
Capo di tutti i capi, Corleone
Urmat îndeaproape de Benone
Ce strânge după dânsul covoraşul...

Ajungem la desert, şi mai apare
Actorul cel iubit, Dem Rădulescu
Şi mult prea greu trezit, Crin Antonescu
Neîmpăcat de la parlamentare...

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (4 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!