Căutând

Căutând îndelung acea reconciliere
a mea
cu propriul sine,
bântuind în lumea ideilor pure,
mi-am găsit sufletul, drumeţind
pe-o îngustă cărare...
Fusesem pe urme de adevăr,
simţisem înălţarea extatică,
într-un zbor fără seamăn,
nu ştiam cine sunt între nori
şi pământ...
Te zăream uneori, flămând,
aşteptând pe o frescă
de gând,
tu, lumină în haosul lumii
de rând,
iubire mereu renăscând, întrupare
cerească,
arătare lumească,
miracol plăpând, mă-mbrăcai în tăcere,
peste vreme păşind...
Mai lasă-mi un timp, te rugai
într-o doară,
căci lutu-mi firav a-nvăţat
de-atâtea ori să moară
de dor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!