Tânguire omenească
Anotimp pentru ninsoare și-anotimp pentru flori de crin,
Anotimp pentru-a câștiga și-anotimp pentru-a pierde!
De vreme ce-atât râsul cât și plânsul ne-aparțin,
De ce ne lamentăm că nu-i frunza veșnic verde?
Ni-i perpetuă căderea, dintr-un soare-n alt soare,
O, frate-al meu mereu intolerant:
Dorim prea puțin din această stare
Și din cealaltă mult prea mult constant.
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Whitcomb Riley. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre intoleranță
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre crini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.