Întors din bejenie

Cineva şi-a stins dorul şi a venit acasă în ţară,
a lăcrimat pe pământul său şi l-a strâns în mâini,
nu s-a mai gândit la altceva decât la dărnicia lui.

A îmbrăcat hainele părinţilor şi a devenit alt om,
unul care-şi stoarce sudoarea pentru rodul de aur,
simte cum îi înfloreşte inima de împlinire
şi nu se mai satură de bucurie.

Se porneşte cu greu, dar greul înalţă
şi-i creşte în piept copacul vieţii adevărate,

poate că experienţa trăită cu sufletul ars
l-a făcut să prindă rădăcini lungi şi puternice
şi urmaşii săi nu vor mai fugi de furtuni,
în alte locuri unde sunt mai violente.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!