Porți și uși deschise ...
Dumnezeu, îmi pare,
Că în graba-i mare,
A uitat să-nchidă
Ploaia-n vreo firidă,
Cu zeci de zăvoare
În ascunzătoare,
Cu chei ferecate,
Peste zare date
Și-acolo uitate.
Ori să bată-n cuie
Norii care suie
Și să-i lege-n sfoară
Pe cei ce coboară.
Negura ce-nvie
S-o prindă-n frânghie.
La streșini de ceruri
Să toarne creneluri,
Să nu lăcrimeze,
Viața să pulseze.
Porți și uși deschise,
Veniți pe abscise!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre nori sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.