Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.