Joaca de-a iubirea
Nu-ți găsesc privirea, pașii-ți nicăieri,
Unde-ți este chipul dintre albe nopți?
Ai uscat iubirea, îndrăznești să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopți?
Amintiri deșarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ți ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie și suspine.
Nu-ți trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ți dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.
Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
Să le șterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?
Joaca-ți de-a iubirea a luat sfârșit,
Să-ți mai dau o șansă, pare înțelept?
Doare, dar nu-ți pasă, știi cât ai greșit,
Cere-mi să te iert, dar nu să te-aștept!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.