Colţul gurii

Obişnuiam să-mi scarpin tâmpla cu un melc
În ochi lăsam prin beciuri neumblarea
din sticlă semicercul îşi păştea un cerc
iar vinul îşi uda pe buză
neumblată floarea.
Ploua în pod
cu dulgherii deschise
cizmarii înnodau la bârne dublu nod
dughenele râdeau printre narcise
iar şoarecii râdeau din sfântul calapod.
Ce-apucături
aveau pereţii
de se ţineau pământului tot drepţi!
Din Sfânta Maicii Domnului
icoana
ningea în părul mamei
trei băieţi...
Ce-obişnuit eram cu mine!
Mă sărutam
şi mă scuipam cu foc
şi a venit şi tata peste mine
cu apă să mă stingă
şi-n braţe fruntea-n frunte să îi coc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!