Crăiasa
Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperișul neființei, nacru
A melci prin clipele interioare.
Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.
Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.
Te va primi la Porți un înger țânc
Și nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ți-o mănânc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.