Dumneata
Tu, liniștea mea
Pierdută cândva
La margini de vis,
Zidită în scris,
În rime zurlii
Pe care le știi,
Frânturi alergând
Cu lacrimi de gând.
Să-ți spun "dumneata"
Ar fi un ceva
Plecat de pe loc
Și fără noroc.
Uitări argintii
Sunt zorii pustii,
Ajunși undeva,
Tu pari "dumneata".
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, citate de Angelica Ioanovici despre visare, poezii despre poezie, citate de Angelica Ioanovici despre poezie, poezii despre noroc sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.