Îmi adun gândurile
Când soarele încălzește pământul
Secatuiti de o secetă nebună
Ies afară la tine mi zboară gândul
lmi doresc sa mergem iar de mână
Să alerg prin codru ca data trecută
Si să mă asez pe iarbă cu trifoi
Beau din izvorul cu apă ne ncepueta
Vreau să râdem si să visăm amandoi
Am întins mâna să te prind era tăcere
Doar foșnetul de ulmi m a întrebat
De ce iubesti acum cu atâta durere
Iar cerul mă privea de nori brânzdat
Rază sugubeata printre pomi a apărut
Si mi mângâie chipul cu multă blândețe
Mi alunecă o frunză pe fată ca un sărut
Îmi adun gândurile nu le mai las răzlețe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.