Imagine
Mica mea depresie, micăăăă, un bob
de năut. Esofagul meu e un tunel lung.
Vreau un costum de-arlechin și o
cameră cu multe prize, prize. Afară
e lună și peste noi e iad. Stînga,
dreapta, caut un teren sigur. Împreună
am putea fi centrul lumii, mulți, mulți
oameni îndesați unul în altul. Nu vă
apropiați, nu vă îndepărtați, toți odată.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre imagine sau poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.