Dimineaţă

E dimineaţă.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!

Eram în munţi,
Iar brazii îşi întindeau
Vârfurile către infinitul
Cerului

Şi mă plimbam,
Singur de nebun,
Nerăbdător eram
Să aflu fericirea

Apoi ca din senin
O zână-n cale îmi apăru,
Cu păr de-aur şi ochii albaştri
De safir

Se unduia ca valurile marii
În bătaia soarelui,
Trimiţând sclipiri
Ce nu-ncetau

"De vrei să aflii
Secretul fericirii
Vin' cu mine mai departe
Să-ţi arăt ce-i dragostea"

"Prea frumoasă eşti Ileano
Şi e prea ireal
Că am întâlnit aşa ca tine
O minunăţie

Nu mă amăgi iubito
Cu vorbe goale,
Purtate de vânt
Dintr-o parte-n alta

Mai bine spune-mi
Că într-un final
Iubirea doare,
Fericirea încet dispare"

Ea se apropie de mine
Nu-mi spune nimica,
Îmi fură un sărut
Şi-ncep să plâng

De fericire,
Tocmai ce-am aflat-o,
Dar parcă a venit sfârşitul
Unui nou început

Munţii se topesc,
Cerul cu pământul se uneşte,
Începuturile se întâlnesc
Cu sfârşitul lumii

Şi mă bate-n faţă vântuleţul rece,
Mă trezesc cu greu din somn,
Zâna mea, minunea mea
De ce a trebuit să plece?

E dimineaţă.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!...

poezie de Radu Andrei Capşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!