Nu te plânge de un dar!

Cel de Sus ţi-a dat putinţa
Să rezişti la supărări,
Te-a-narmat şi cu credinţa
Că poţi merge peste mări.
Măreţia unui suflet
Trebuie s-o simţi
În tine,
Făcând faţă unui urlet
Ce-ar putea
Să te domine.
Cu răbdare înarmat,
Despici piatra
Ca un ic,
Fără să cazi în păcat,
Când te-atacă
Un nimic.
Fii cum vrei, dar şi atent,
Nu te plânge de un dar
Oferit de Cel Potent,
Ca distincţie
Şi har.
Foloseşte-l, eu te rog,
Cât mai îngrijit,
Şi-ai să scapi de pisălog,
Iubitorul de cârtit.

(Prietenelor mele,
hai, şi prietenilor mei)

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!