Se duc actorii
Odihnă veșnică, Ilinca Tomoroveanu
Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut și ultimele flori.
Se duc actorii... cine să-nțeleagă
Cuvintele din ochii lor închiși?
Ce neputința clipei... o reneagă,
Cum o făceau și ultimii proscriși.
Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Și-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veșnicia -și vinde
Uitărilor... și ploilor ce curg.
Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au înghețat de dor,
Iar timpul dușmănos... avertizează,
În suflet moare zilnic... un actor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre actorie
- poezii despre valoare
- poezii despre tăcere
- poezii despre teatru
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.