Emoționat până la vorbe
S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negenerații... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoționat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieșit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în ședința cu presa printre crucile de pe alee
Orașul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieșea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meșterește de inginerii germani cu furculițe franțuzești
Își lăsa pulsul să vorbească
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre cruce
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre puls
- poezii despre oraș
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.