Doar dorul tău... (Sonet XCVI)
Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.
E trist, să știi... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.
Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.
Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...
sonet de Ionuț Popa (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de
Ionuț Popa este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-180.00- 143.99 lei.
Vezi și următoarele:
| Nicu Petria [din public] a spus pe 1 august 2010: |
| Domnule Ionuț Popa aveți un talent deosebit. Continuați. Veți face bine celor care vă citește așa cum mi-a fost mie când am citit sonetul XCVI. Bănuiesc, firește, că mai aveți și alte sonete. Vă mulțumesc |
| Ramona Andreescu [din public] a spus pe 1 august 2010: |
| De acord cu Nicu Petria. Ionut este un copil foarte talentat. Tine-o tot asa, Ionut! |
| Gică Duru [din public] a spus pe 1 august 2010: |
Ține-o tot așa,
Ionuț!
Să ajungi mare,
cât Ion
(Minulescu, sau Barbu,
la alegere) |
| Ionuț Popa [autorul] a spus pe 2 august 2010: |
| Le mulțumesc celor 3 musafiri pentru aprecierile lor. Eu sper s-o pot "ține tot așa", dar o eventuală depășire a propriilor limite actuale va depinde și de ce-mi va oferi viitorul. Oamenii nu prea mai citesc poezie, și-acest aspect reprezintă pentru autori un punct slab, mai ales pentru cei cu mai puțini prieteni "mari" în domeniu, pentru cei "ascunși". O evoluție sănătoasă necesită canalizarea eforturilor în proporții consistente înspre un anumit domeniu. Nu poți fi foarte bun în 5 domenii, dar poți fi bun în 6, de exemplu, însă nu asta este adevărata cale către excelență. Bine, că a fi poet nu înseamnă a avea o meserie, cred că deja se știe. E ceva onorific, ceva care, dacă ești dezbracat de haine, de diplome, de funcții etc., să îndulcească un pic imaginea unui viitor leș. Cunosc cheia succesului. E o cheie prea mică pentru a deschide lacatul cu care bunul-simț m-a pricopsit. Simplu: răsfoiesc câteva poezii din Arghezi, Blaga, Stănescu, fac un colaj pe care îl numesc "poezie proprie", merg în fața micilor ecrane cu un nimb colorat deasupra capului, și brusc țara îl recunoaște pe noul Eminescu, genialitatea absconsă pe care camerele de filmat o împărtașesc cu oamenii plini de respect din fața televizoarelor LCD. Numai impostorii au sângele atât de rece încât să le vândă oamenilor iluzii, și să se vândă pe ei, implicit. Cred că am divagat nepermis de mult, și pentru asta îmi cer scuze. Mai am și alte sonete/poeme, le puteți găsi în pagina mea de autor a acestui site, dacă vreți să mai citiți. Vă mai aștept. Toate cele bune! |
