Confesiune (dulce, în post)

Sunt robul tău, Doamne,
o existenţă fragilă
în acest peisaj cu spini,
călăuzeşte-mă
spre ţinutul albastru,
îmbată-mă cu miresme,
doar arome de petale
rămase din trandafirii ucişi
de falnicii constructori
ai edificiului universal,
ca locuinţă a nimănui!

Te iubesc, Doamne,
în aşteptarea sosirii mele
către Divinitatea-ţi,
mă preumblu
prin pădurea păcatelor,
nu pot urma sfatul
fariseilor în sutană,
iubitori de arginţi
mai ceva decât Iuda,
farmecele iubitei mă înalţă
mai presus decât
postul şi rugăciunea,
iertat să fiu, Doamne!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!