Poveste la gura sobei
Ajun de Crăciun,
iarnă cu zăpezi ca-n povești
spuse la gura sobei,
doar imaginația e regină,
mă văd, iubita mea,
cu tine-n fața unui șemineu
binecuvântat de secole,
spun rugăciune,
iertat să fiu, Doamne,
căldura-mi topește trupul,
de la stejarul de pe foc?
ori să fie
de la trupelnica făptură
ce-și dezvăluie farmece
interzise de post?
Închid ochii și mă pierd,
trup în trupul iubitei simt,
trup în trupul iubitei sunt,
Crăciun fericit să fie
și pentru voi, frați ai mei!
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre monarhie
- poezii despre interdicții
- poezii despre imaginație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.