Dansul anotimpurilor

Salbă albă de mărgele
Şi păianjeni de lumină,
Dans de fluturi şi de stele,
Paturi reci de muselină,
Flori de gheaţă la fereastră,
Zarvă-n cer şi pe pământ,
Pâlpâiri de foc în casă,
Ori colindători cântând...

Apoi vrajă, ce minune!
Peste-un petec de ninsoare
Prind în vise să adune
Ploi de gâze şi petale...

Cu cercei de jad, deodată,
Ştrengăriţă, bat-o vina,
Tânără şi-mbujorată
M-a întâmpinat vecina,
Vânt de taină şi lumină,
Mângâiere de petale,
Zare de surâsuri plină,
De iubire şi de floare...

Primăvara – anotimpul
Naşterii şi-al împlinirii,
Înnoirii îi e timpul,
C-au dat mugurii iubirii.

Mierea curge-n cofa vieţii,
Sărutări de maci în floare,
Grâul copt al tinereţii,
Tril de păsări, sărbătoare,
Univers fertil, lumină,
Pâine rumenă-n cuptor,
Soarele arzând şi... tihna,
Goana călătorilor...

Vara – şevaletul vieţii,
Viaţă aduce lumii, parcă,
Gustă-i roadele, copile,
Hai, gărbeşte-te! Încearcă!

Deodată-n rugi se-apleacă
O fecioară despletită.
E urâtă! Ei... Şi dacă?
Chiar şi ea trebui iubită!
Cu ghiozdan şi cu fustiţă
Strânge rodul de cuvânt.
Ce cuminte şcolăriţă!
Ne aduce ploi şi vânt...

Plete, bătrâneţi, amaruri,
Şi recolte sub armură...
Toamna ne aduce daruri
În hambare, pe măsură!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!