Ultimul Român

Stătea pe malul de demult
Ce acum nu se mai vede,
Stătea soldatul tremurând
Şi clătinand din ghete

Cu mâna dreaptă se încurca,
Scria pe haina înroşită,
Cu mâna stângă el vegha
Portretul drag, iubita.

Nu plânge scumpa mea,
Nu te-ntrista că-s dus
Priveste-ţi lumea ta
Iubeşte raza cea de sus.

Indiferent de forme si idei,
Dureri, distrugeri, coborâşuri,
Tu de mâna Domnului s-o iei
Pe calea veşnică de visuri.

Căci în locul ce pe atunci
Tu te năşteai ca biată stea,
Lumina neagră de pe stânci
Abea grăia cauza mea.

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!