Iar smoală. Orașul
Plouă
Plouă și în case,
Plouă peste inimi
gârbovite, arse.
Frig e înăuntru, frig e și afară
Gândul împresoară
zloată, noroi... toate scurse
ce n-au nicio noimă
cât sunt de grețeoase.
Iubiri îndrăcite
visări încâlcite
ziduri coșcovite
deprimantă stare
diurn calapod,
reverii pictate
clonă zbuciumată.
Totul se transformă-n
moină-ofticoasă
ce te-mping cu sila
peste-o planturoasă.
Si-aș merge-n pădure
într-un parpalac
ferit de dileme
parca-aș fi brotac
și vârât în scheme
de mai marii mei
care-s din păcate,
candizi derbedei.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre reverie
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre oraș
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.