Aștept să mă scriu
uit să îmi acordez sunetele
pe timbrul tău
(ca pe o coardă neatinsă vreodată)
îmi prelungesc degetele
și trupul înalt ca o speranță
se ridică
în portalul îmbrățișării supreme
(părem o literă în palma aceleiași așteptări)
între două plecări
atâta liniște
(lumina ne scrie)
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre sunet, poezii despre filatelie sau poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.