Deşertul negru

Ţi-am căutat prin deşert inima-încinsă,
pe-întinderi de nea am găsit-o defrişată
plină cu drumuri nevăzute
Unde duc paşii de la-nceputuri?
nu ştim şi nu vrem să ştim
ce se va-întâmpla
viitorul e numai o închipuire
trăită repetabil de mii şi mii de ori
fugind în necunoscutul tainic
- sufletul -
l-am hrănit cu smirnă şi-au răsărit chiparoşi
ai alergat împotrivă ca s-ajungi lângă mine,
sunt mai bogat cu o zi lumina
împrăştiată-n văzduhul cerat.
Când curge marea vine furtuna,
fug peştii în larg
dar cântecul, plânsetul, râsul violei
netezeşte vuietul şi nu-l poţi evita.
Acum sunt peste tot şi nicăieri
ştiu că exişti, e suficient... şi nu e.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!