Rugăciunea lui Gaspar Gaitan

... putem recupera acele zile blânde precum duminicile caniculare înşiruirea acelor ore, perle egale de un alb molcom, acele îmbrăţişari cuminţite în tolăneala lor, putem redobândi acel soare rege bun pe sub care vor râde acei oameni povestitori, acolo unde atingerile tale ca spicul de papură, unde pielea ta de porţelan Cătălina albă, luminată din interior de firea ta, putem recâştiga liniştea din ramurile pomilor, sufletul nostru comun să bea apă câtă vrea, să nu grăbim secunda de miere, să diluăm poezia vieţii noastre Cătălina, vocea ta ca vântul dogoritor printre lanurile înalte de secară, ochii tăi albaştrii confecţionati din cozi de libelula albastră, mereu afirmativi să zâmbească mereu ca un ulcior aşezat pe-o parte, numele meu mic să adoarmă în buzele tale cum adormeam eu copil în muşchiul gras al pădurii de fag, putem readuce aici Cătălina acea dragoste cât un bob de muştar, pe cât de mică pe atât de firească ca un cântec în livada de porticali parul tău blond să imi odihnească mâinile, putem repara cât mai avem timp crăpăturile inimii, reînnoi totul. AMIN.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!