Dulce apus
Trilul cald al rândunicii
Ofilește fiorul fricii...
Ce-i in inimă ascuns
După dulcele apus.
Apusul cald de primăvară
Nu-i deloc, deloc, povară...
Soarele ascuns sub stele
Creionează visele mele.
Și mă-ntreb stăruitor
Oare visele chiar mor?
Oare nu sunt ele vii
Și după ce ne-om trezi?
Visele-s povești nespuse
Doar de inimă conduse
Pe tărâmul care....
Mai mereu prinde culoare.
Unde iarba-i mereu verde,
Unde toată lumea crede
În puterea îmbrățișării
Ce aduce seninul zării!
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre rândunele
- poezii despre primăvară
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.