Pânda de la 12 ani

... pândesc de aici de lângă micile smocuri de iarbă, bucăţi de lemn, pietricele în nisip, rog muşcatele ferestrelor tale să ceară apă cât mai curând, poate că mama ta te va trimite afară să cumperi ceva sare, ştiu că mereu ieşi pe uşa din spate, poate că s-a terminat programul maşinii de spălat si vei ieşi cu mâinile reci să întinzi rufe, rog soarele să ceară fruntea ta boltită, vreau, merit să te văd azi o dată, nici de esti răcită cu temperatură nu-mi pasă, ieşi din casă, rog măcar perdeaua să se mişte puţin, aşa voi şti că sunt aici, cu o bucată de pâine să ieşi sa-l strigi pe câine, legănand poalele rochiţei, genunchii albi ca două insule calcaroase, seara să văd cum sunt când la fereastra ta se aprinde lumina si începi să dansezi cu braţele prin aer, încet, foarte încet, de parca ai dansa în camera ta ca într-un borcan plin cu miere şi ţi s-ar părea greu să îţi faci loc, acum pândesc, nimic mai de folos mie nu-i de făcut.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!