Când m-am hotărât să cercetez infinitul
palme grunjoase
pe umerii ei
și toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescența
becurilor din bordel
era și el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă
ții minte cum ne-am întâlnit?
normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă
care avea în loc de cecuri
incandescența unor becuri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre becuri
- poezii despre văduvie
- poezii despre superlative
- poezii despre sclavie
- poezii despre infinit
- poezii despre cercetare
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.