Vis de opiu

Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca şi cum din ac derivă înecul,
ca şi cum în rai se preschimbă infernul
ar creşte sânge în game,
şi tot ce-n litere zugrăveşte pe verticală
infolii transparente,
aşa să tremure oceanul zdrobit în genune.

Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
şi tu,
cervix al mutaţiei prefaci cerul
în ulei, bând-ul.

Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ţi gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul
în Kriptonită umană?

Copt plutoniu,
ce peşteră ascunzi sub pleoape?
Pe-atât de neclar ti-e chipul
precum lumea şi-n timp,
ce viaţă ar crea absurdul
într-un vis de opiu?

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Votează! | Copiază!