Astăzi împlinesc treizeci şi şase de ani

Vreau nemişcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mişca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc şi-aşa.

Mi-s zilele ca galbenele foi
Şi duse-s flori şi poame de amor,
Azi numai suferinţe şi nevoi
Mă împresor.

Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenuşă greu,
Nu torţe să aprindă mai aştept
Ci rugul meu.

Speranţe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul şi puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simţi,
Doar lanţul ei.

Nu se cuvine însă, nici nu voi
Cu-asemeni gânduri azi să mă frământ,
Când laurii-s pe frunte de eroi
Ori pe mormânt.

Văd spade, flamuri, neamul renăscut
Şi-n lupte gloria mânând pe greci,
N-a fost mai liber ca purtat pe scut,
Spartanu-n veci.

Deşteaptă-se! (nu grecul, el e treaz,
Ci sufletu-mi!) e timpul spre izvor,
Spre sângele străbunilor viteaz
Să plece în zbor.

În patimi vechi nu-i slobod să recazi,
Căci eşti bărbat! – Şi fie rânjet crunt
Ori zâmbet dulce, frumuseţi, de azi
Totuna-ţi sunt.

Juneţea de ajungi a-ţi regreta
În lume pentru ce ai mai trăi?
Mai bine câmp de luptă-n ţărna sa
De te-ar primi...

O să-mi cat deci o groapă de soldat,
(Mai sunt puţine, mulţi sunt îngropaţi)
Şi am să mă culc în ea ca un bărbat
Între bărbaţi!

poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!