Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
Poem naște di cenușă
și la cer deschide ușă.
Fii sublim ca o măiastră
din foc aripi vor să crească.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre victorie
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rouă
- poezii despre prostituție
- poezii despre pesimism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.