Mamei
Ești atât de frumoasă mamă, atunci
când luna lucește la tine în plete.
Atât de gingașă te asemeni gutuilor
de la ferești cu miros dulce și mângâietor.
Mâinile tale tremurânde împreunate în rugăciune
mi-au mângâiat creștetul în nopți de fierbințeală.
Iar glasul tău dulce mi-a fost călăuză pe drumul
înspre casă și curtea cu miros fraged de trifoi.
Simt zgomotul tâmplelor ce se zbat când lipsești
și mă rog pentru zile mai multe și mai bune, mamă.
Zile senine ca atunci când, cu lingura de lemn învârteai
în dulceața de zmeură ce fierbea domolit pe plită.
Va veni timpul să ne strângem la gura sobei,
torcând firul poveștii și a memoriilor de noi,
trei țânci cărora le-ai legănat visele făcând
oameni de nădejde pentru ale lumii nevoi.
Mulțumesc mamă, si-ți sărut mâinile neobosite.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.