Neadormită fereastră
Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veșnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus și polul de jos.
Prin nunți de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniș de aer
și se-odihnește pe un glob de tină
îmbrățișând mișcarea în nesfârșit vaer.
Apoi mulțimi după mulțimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
și spre a toarce viața din nesfârșitul caer.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre păsări
- poezii despre nuntă
- poezii despre mișcare
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.