Virtuala revedere

Pentru minunaţii mei colegi de liceu (O, tempora!)

NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescenţă
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigenţă!)
Şi implicit, ce-n replic-am făcut...

EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Şi ce ferice mă simţeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,

EMOŢIONAT îmi cunoşteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Şi mulţumit, eu mă simţeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...

PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
Latină şi (expres) anatomie!

PROFESORAL, predam "arta iubirii"
Puştoaicelor ce în liceu intrau,
Căci nu puteam să mă opun pornirii
De a afla ce simt şi ce gândeau,

VOLUBIL, îmi doream a fi în centrul
Atenţiei celor din jur, mereu
Să văd reacţii, să creez confuzii,
Să..."carpae diem" numai cum ştiu eu!

IRONIC uneori (numai cu mine),
Vorbeam în gând, să pot să fiu perfect,
Şi când credeam că, iată, sunt în fine,
Cădeam în romantismu-mi desuet,

ÎNDATORAT, azi vă revăd, prieteni
Şi percep clar un pic din ce-am avut,
Vă mulţumesc că existaţi, căci şi eu
Prin voi, simt că trăiesc... mai mult!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!