Rugăciune
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credință.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Și rar îți mulțumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăință.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?
Acum eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credință.
Mai rabdă-ne, dacă mai poți,
Păcatele din lume,
Căci nu toți, încă-au înțeles,
Ce scump, vor plăti mâine,
Nu-ntoarce fața de la noi,
Căci avem copilași,
Care aș vrea să crească-n pace,
Nu prin pustii orașe,
Cu oameni disperați.
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu adâncă umilință,
Nu fă s-ajungem să vorbim,
Cu toți aceeași limbă,
Și totuși de nebuni ce suntem,
Să nu ne înțelegem.
Ferește-ne de minți bolnave,
Ce vor să ne conducă,
Căci pacea-n lume e fragilă,
Și viitorul, parcă-i o nălucă.
Eu, doamne, ție-ți mulțumesc,
Că ne mai dai lumina,
Și al naturii verde,
Iar pașii mi i-ai îndreptat
Către a ta chemare,
Când viața mi s-a clătinat,
Și ai pus-o la-ncercare.
Abia acum eu am ajuns,
Să văd cu ochii minții,
Căci Raiul, Iadu-i pe pământ,
N-aveam decât s-alegem.
rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viitor
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre rai
- poezii despre pocăință
- poezii despre plată
1 Mihai Vasilescu [din public] a spus pe 25 aprilie 2013: |
Minunata poezie! |