Când rostim iubire
Când rostim iubire,
Cerul se inundă de roze.
Săruturi de lumină
Înmuiate în plus infinit
Înmugurec în privirea cupidoniană...
Iubirea-i o taină!
Un vis din care te trezești
Înainte de a se sfârși.
Conectată la realitatea își pierde mirajul
Și apune odată cu valul
Ce alungă refluxul.
Închide pasărea iubirii
În colivia sufletului!
Dar voalul alb de mireasă
O va sorbi ca pe o cupă de șampanie,
Pregătită să se reverse peste miri
În patul nupțial
Pe care lumina a adormit
Învăluită în parfumul de trandafiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre trandafiri
- poezii despre nuntă
- poezii despre iubire
- poezii despre șampanie
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.