Lamandrele negre

din pământuri... a coborât
în alte pământuri... nu a urcat
spune viermele igni
fug pe un ton excavat
despre omul de mină lansat
în explorări subterane
infimă
lumina coborâtă odată
cu privirile sale iscditoare
mai zăboveşte o vreme în întuneric
lucrând un amestec surpat
de un gri ca betonul
prin venele ascensorului –
infirmă (?!) e
cuaţia validităţii
sentimentului de iubire faţă de decedat
a femeii aflată la suprafăţă
înarmează totuşi cu dinţi rotativi
o sondă artizanală de ochii
încă închişi ai comunităţii –
adevărat
omul a fost cu un pas
înaintea venirii de nu
se ştie unde a sa
lamandrelor negre,-n regim
de urgenţă
în linia rădăcinilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!