Pantofii roşii

Ea are pantofi roşii, pantofi roşii
Mai pot avea marchizele nebune.
Luna răsare din pantoful care,
O, din pantofu-n care nu apune.

E un ceva, o gheaţă luminând
Cu fumuri joase, umede, gălbui,
Cum uneori se-mpiedică şi blând
Cad frunzele pe chipul nimănui.

Pantoful stâng, pantoful drept topiţi
În jurul gleznei dânsei prea grăbită
Privind la orologiul obosit,
Privind la orologiul din orbită.

S-a înălţat prea sus, străzile curg,
Alunecă de ploi necunoscute,
Ca albatroşii orbi într-un amurg
Vâslind în nebuloasele derute.

poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!