Dărâmarea

sunt un călugăr revoluţionar născut prea târziu
mă dor rănile fraţilor căzuţi în lupta dezmoşteniţilor
aş vrea să văd şi eu solstiţiu rozelor pedante
dar mă umflă plânsul copiilor nenăscuţi şi fără drum
scriu pe taste direct cu târnăcopul şi lopata
care mi-a săpat mormântul înghesuit într-un vers
dorm într-o groapă de leşuri descompuse
nişte visători şi ei striviţi sub grijă zilei de mâine
mănânc fast-food alienat plastificat
cânt într-un cor de maici franciscane
mai beau şi eu o vodcă periferică
vreau să mă mântuiesc de toate astea
n-am timp să fiu porumbel curcubeu
dărâm lumea cu vorbe gloanţe
trase din revolverul revoltei

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!