Satul
La bunica, aici unde e satul copilăriei mele, cu perdele de fum și cu risipă de voie bună
Mă simt a ta mireasă, mirele meu veșnic tânăr și încăpător
Mă vreau a ta dulce sărutare, izvor nesecat de miere și salcâm
Plec urechea spre fântâna din colțul gurii mele...
Sunt atât de secată, încât acea secetă mă va risipi puțin câte puțin
Ce liniște și ce lacrimi îmi curg prin ochii negri-violet!
Sunt singură, dar nu sunt liberă
Nici nu pot fi decât a ta mireasa pe vecie, iubite sat.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre sat
- poezii despre urechi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre ochi
- poezii despre miere
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.