Scriu, iubito, scriu
e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.
gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.
scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.
de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă că m-oi expira fără voie
traversându-ți dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată și prea neîmblânzit.
eu răsturnat în gând la vedere
și aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.