Mâlul greţos, şi dulceag, şi roşcat

(lui Mircea Cojocaru)

Mâlul greţos, şi dulceag, şi roşcat,
Măduva lină arzând în cristale,
Buzele cărnii emblemei regale,
Dincolo-n iadul nealterat.

Pune-ţi piciorul de lemn, urmăreşte
Urmele albe legatei femei;
Stelele bat în orbite de peşte
Aripi extatice de porumbei.

Limpede, pare-se, teiul mai picură,
Blândă mireasmă sânii ei au,
Doamnă prinţesă de sete nesigură,
Morţii-n butoaie de vin coborau.

Hai, o partidă ne mai desparte,
Dansul ne-ameninţă necunoscut –
Eu şi cu tine târând de departe
Trupul ucis de întâiul sărut.

Hai, o partidă ne mai uimeşte
Hai, o partidă nemaifivrând!

Ploaia de seară înmărmureşte
Umbrele-n noi coborând, coborând.

poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!