Dincolo de zidul rece

Dincolo de norii negri să ne-adăpostim iubirea,
Suliţe ţâşnind din soare să ne-aducă izbăvirea,
Azurul să izvorască din privirea ta senină,
Să ne ocrotească cerul cu puterea lui divină.

Dincolo de valul mării, pe albastrele cărări
Să scurtăm nemărginirea, să ne dăm dulci sărutări,
Să plutim în zări departe înspre orizonturi large,
Să ne fluture iubirea sus în vârfuri de catarge.

Dincolo de zidul rece să n-o alungăm vreodată,
Vremurile de vor trece s-o păstrăm mereu curată,
Pe altarul nemuririi să o aşezăm icoană,
Să nu fie sugrumată de a iederei liană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!